Just me . Mereu am considerat caracterizarile drept cuvinte irosite, din moment ce toti ceilalti te vor vedea diferit, iar tu vei fi mereu altcineva in fata lor. Cred ca acelasi lucru se intampla si in cazul meu. Convenabil, din moment ce nu stiu indeajuns de multe despre mine incat sa fac o autocaracterizare veritabila. ( more..? )

about


Let it snow!.
duminică, 22 decembrie 2013 @ 12:30 | Leave a comment?

Cred ca postatul la sfarsit ori inceput de an a devenit deja un obicei nefericit pentru mine. De data aceasta, cu o noua perspectiva, alte scopuri si o ambitie nebuna de a scrie fara intrerupere, am ales sa spun totul aici. Jurnalul meu este de negasit, chiar acum cand simt ca am atat de multe de povestit. In plus, poate este de vina perioada anului, faptul ca nu am mai scris nimic tot anul ori schimbarile surprinzatoare petrecute in jurul meu, incat sa imi doresc atat de mult sa astern totul pe pagina alba a blogului.
And here we are...
In speranta ca voi mai scrie pana la sfarsitul anului, m-am decis ca acest post sa fie dedicat in totalitate Craciunului. Nu stiu ce motive ar avea cineva, vreodata, sa ramana indiferent vizavi de aceasta sarbatoare. Trecand peste bunatatea exagerata data de spiritul acestei perioade, peste cadouri si vacanta, ai o unica sansa pe an sa vezi brazi impodobiti,  beculete aprinse la fiecare fereastra de bloc, colinde pe toate posturile de radio, cozi interminabile la magazine si atat de multa mancare, de care te poti bucura din plin doar acum.
Pentru mine, Craciunul inseamna poate chiar mai mult de atat. Obsesia mamei de a agata fulgi pe fiecare portiune a tavanului, repetitiile de colinde care incep inca din noiembrie, ciocolata nelipsita din sertarul biroului, cartile care imi amintesc de faptul ca cineva s-a gandit la mine, cadourile pe care imi permit sa mi le fac singura doar acum, clopoteii de care sunt innebunita precum un mic copil si ale sale noi jucarii, globurile cu zapada pe care nu imi permit decat sa le admir in vitrine, reclamele de la TV pe care le urmaresc doar acum, zapada pe care o privesc cu alti ochi in Ajun, caldura, briosele, devenite deja traditie, mesajele kilometrice, dar si acel sentiment de liniste spun totul despre zilele ce urmeaza.
Va fi la fel si anul acesta? Well, mai sunt cateva zile pana cand voi avea posibilitatea sa aflu, desi casa imi este inca de acum plina de ghirlande si chiar am avut toata saptamana o creanga de brad atarnata deasupra patului :|



Etichete: , , ,

Run to me.
sâmbătă, 12 ianuarie 2013 @ 21:03 | Leave a comment?

Trebuie sa recunosc faptul ca nu am cautat un subiect despre care sa scriu saptamana aceasta, insa aruncand o privire peste marcajele de la Chrome, am dat peste al doilea sezon dintr-un webseries pe care l-am urmarit de curand, pe Youtube. Sunt o maniaca atunci cand vine vorba de seriale si lista lunga este dovada clara. Nu am urmarit niciodata un anumit subiect, in ultima vreme chiar am inceput sa le aleg la intamplare si aceeasi intamplare a facut ca la sfarsitul multora dintre ele chiar sa plang. M-am atasat prea mult de personajele din Lost sau Weeds incat sa pot spune ca am savrat si asteptat marele final. Au fost insa lungi, mi-au dat cateva batai de cap si m-au facut sa imi pun intrebari, sa stau cu orele in fata PC-ului.
Nu pot spune acelasi lucru si despre RUNAWAYS. Cu episoade ce nu tin mai mult de 5 minute, actori total necunoscuti si un subiect obisnuit, o coloana sonora de care m-am indragostit fara sa vreau...adolescenti fugari, indragostiti, un cadavru, intrigi si persoane atat de diferite, incat puse in acelasi cadru, chiar ajung sa te mentina in fata ecranului, chiar si cateva minute.
As sta cu placere sa il descriu, insa in conditiile in care pot fi vazute toate cele 2 sezoane in jumatate de ora, las la alegerea curiosilor sa se familiarizeze cu povestea la fel cum de altfel am facut-o si eu acum cateva seri.
Pana atunci, las o monstra a ceea ce inseamna "Runaways" si talentul lui Kurt Schneider.



Etichete: ,

Skinny Love.
miercuri, 2 ianuarie 2013 @ 12:02 | Leave a comment?

M-am intors si cum un nou an inseamna si un nou inceput, am decis sa fac ceva diferit, insa sa imi reindrept atentia asupra scrisului. Cineva mea spus candva ca trebuie sa fiu mai personala, asa ca anul acesta voi marturisi, dezbate si arunca o privire asupra lucrurilor marunte, aparent neinsemnate, din viata mea si poate a celorlalti.Voi renunta o vreme la tonul formal, voi renunta sa fiu prefacuta si voi incerca sa dau putin culoare vietii mele plictisitoare..nu se stie niciodata cand ma voi agata de aceste cateva posturi..

O sa incep prin a ura un calduros la multi ani cu intarziere, sperand ca toti au avut parte de banalul pahar de sampanie si eventual mahmureala de dupa. O sa ajung in cele din urma la aceasta seara "memorabila", totul dupa ce voi face un rezumat al anului trecut.
Pentru mine a fost greu, ghinionist, insa scurt, asa ca nu am de ce sa regret anul 2012. Mi-am pierdut un parinte, lucru care m-a facut sa privesc lucrurile total diferit, sa plang mai mult, insa sa devin mai putin ignoranta si sa dovedesc ca am totusi un suflet ori cel putin sa incerc sa dobandesc unul. Am avut parte de esecuri in toate domeniile, am pierdut ocazii, prieteni si chiar apetitul pentru citit. Am reusit sa vad filmele preferate in sala de cinema, sa imi sarbatoresc ziua de nastere alaturi de persoanele ce au fost prin preajma in ultima vreme si am vizitat in sfarsit Balcicul, loc de care nu voi reusi sa ma dezlipesc vreodata. M-am apropiat in schimb de ceilalti, am primit si oferit multe cadouri, mi-am cumparat atatea carti cat nu am facut-o niciodata si am terminat anul alaturi de 2 shoturi de tequila si miros de tutun. Am trecut deci peste isteria provocata de asa numitul sfarsit al lumii, sunt cu un pas mai aproape de banala varsta de 18 ani, dar si mult mai castigata datorita persoanelor pe care am ajuns sa le cunosc anul trecut.
Se presupune ca anul viitor voi avea de invatat, voi putea sa las in urma 2012 si chiar sa reusesc, indiferent de ce imi voi propune. Ce aveti voi de spus despre anul precedent?

Etichete: , ,

She is love.
vineri, 9 septembrie 2011 @ 08:23 | Leave a comment?

Si daca ieri toata ziua am avut parte de prieteni,aseara de asemenea,ma gandeam sa trec peste orice alta introducere si sa vorbesc despre ei.
In plus,vazand intamplator un horoscop astazi,sunt dornica de socializare si de acele persoane care stau non stop alaturi de mine,asa ca merita sa aduc si acest subiect pe blog,daca nu am mai facut-o si inainte.
Anii trec,poate prea repede si ajungem la concluzica clara ca pe masura ce cunoastem o persoana,ne atasam de ea mai mult decat ne-am propus la inceput.Care este partea mai putin fericita?Timpul ce va face ca la un moment dat,atunci cand tu si acele persoane o veti lua pe cai diferite,sa nu mai fiti impreuna si astfel de momente se apropie foarte repede,caci ziele,anii se scurg intr-o clipa,clipa in care incerci sa iti amintesti tot ce ai facut in perioada anterioara.
Sunt singurele care raman..amintirile.
Eu una incerc sa savurez momentul,alaturi de astfel de persoane,cu care stiu ca nu am un viitor comun,insa un prezent placut si plin de entuziasm chiar.
Nimeni nu poate trai fara prieteni...cel putin asa se spune,insa o sa vin sa fac o oarecare precizare..nimeni nu poate trai fara vechii prieteni,alaturi de care te-ai maturizat,te-ai format.ai trait bune si rele si te-ai distrat la maxim,cu siguranta.
O sa inchei rapid...spunand ca sunt una din acele persoane melancolice care inca se gandeste cum va putea trai fara actualii prieteni..pana atunci insa,traieste momentul alaturi de ei,eu asta incerc sa fac.

Let me take you there.
joi, 8 septembrie 2011 @ 09:35 | Leave a comment?

Soarele ba apare,ba dispare.Nu stiu daca sa ma bucur de astfel de lucruri sau sa-mi doresc in continuare sa nu se opreasca ploaia.
Suntem in perioada ploioasa din acest an,asa ca ea s-ar putea sa vina curand.Pana atunci,m-am gandit sa vorbim astazi despre zilele de nastere sau onomastice,ca tot suntem intr-o astfel de perioada.Sunt zilele in care cu siguranta ne simtim speciali si daca ne mai si place ca mereu sa fim in centrul atentiei,este clar unul din momentele noastre de glorie,daca l-am putea numi asa.
Mie una imi lac astfel de zile,caci atunci realizezi cine isi mai aminteste de tine.Poti fi surprins de persoanele cu care desi nu vorbesti decat o singura data pe an,iti spun un la multi ani in astfel de momente.Deci sunt zilele in care ii ai pe cei dragi alaturi de tine si sunt sigura ca nu exista ceva mai frumos decat asta.
Eu una nu tin neaparat sa primesc cadouri,insa pentru multi dintre voi este si acesta unul din avantajele,daca le putem numi astfel,ale zilelor de nastere sau onomastice.Cum multi nu ne facem atentii in fiecare zi,in momentele de acest gen,le primim,inca un motiv sa ne simtim speciali si,de ce nu,altfel.
Nu doream sa uit de micile petreceri care reprezinta un plus de distractie,o ocazie sa fii alaturi de prieteni si..inca un lucru special in astfel de zile..tortul.Desi putem manca in fiecare zi,nu are acelasi farmec,efect ca in zilele special dedicate noua.
Eu de cativa ani in coace am avut parte de zile de nastere destul de neobisnuite,la fel si onomastice printre astazi.Sper ca si cea de astazi sa fie la fel...dand toate la o parte,la multi ani tuturor celor ce astazi merita sa se simta in centrul atentiei>:D<.



Stereo Hearts.
miercuri, 7 septembrie 2011 @ 08:31 | Leave a comment?

Fara indoiala,septembrie a devenit luna mea preferata,dat fiind faptul ca ploaia nu inceteaza sa apara si sloganul meu de toate zilele este...please don't stop the rain.Dupa o vara in care am innebunit la propriu din cauza caldurii,meritam si cativa stropi capabili sa ne racoreasca.
Nu am de gand sa vorbesc despre vreme.Nici nu stiam ce sa scriu dimineata,insa mi-a trecut prin minte..scoala si cum de ea sunt legate anumite licruri,m-am gandit sa vorbim astazi de..responsbailitati.
Nu este un subiect chiar pe placul tuturor,nici macar al meu,caci sunt la o varsta la care caut sa evit responsabilitatile,poate de teama ca nu ma pot tine de ele sau din simplul motiv ca vreau sa traiesc fara griji.
Fie ca avem o responsabilitate fata de noi insine sau fata de ceilalti,de cele mai multe ori suntem ca si fortati sa le ducem pana la capat,sa o luam in considerare,indiferent de gradul sau de dificultate,daca il pot numi astfel.
Ce sunt de fapt responsabilitatile...pentru mine,uneori le pot lua ca o durere de cap,alteori o dovada ca am trecut la un alt nivel,iar atunci cand pot demonstra ca sunt cu adevarat responsabila,acest lucru inseamna clar maturizare.
Nu stiu cat de mult insa contribuie la conturarea personalitatii fiecaruia,insa stim ca responsabilitatile de schimba si a fi responsabil inseamna deja o alta persoana,ceva mai sigura pe ea si demna de incredere,de ce nu.
Nu o sa continui,caci este inca un subiect strain sau cel putin nu stiu cat de mare este efectul de a vorbie despre.Merita insa sa fim responsabili,caci astfel ne putem baza pe noi insine si ceilalti,la randul lor,se pot baza pe noi.
M-am trezit cu aceasta melodie dimineata si intentionez sa o ascult in continuare,asa ca pentru voi acum:

She Said...
marți, 6 septembrie 2011 @ 15:03 | Leave a comment?

Desi am lipsit o vreme de aici,nu intentionez sa repet experienta si sper ca aceasta pauza sa nu se mai repete.Am de gand sa schimb lucrurile,insa despre asta sa vorbesc deocamdata..despre schimbare.
Si cum o replica ce mi-a atras atentia din Weeds,m-a pus apoi pe ganduri..mi-a trecut prin minte sa vorbesc putin despre asta.
Oamenii nu se schimba,ci invata,aici putandu-ne referi indiferent de situatie,persoana sau timp..
Este o oarecare problema fundamentala si pentru mine in ultima vreme,ca si pentru voi toti cred,caci de fiecare data avem asteptari de la noi insine si,mai important,ceilalti se asteapta ca mereu sa fim altfel,sa reparam singuri asa zisele greseli.Nu stiu cat de des realizam ca o dam in bara sau nu,insa vazand ca toti ceilalti vor atatea de la noi,incercam cat de cat sa le facem pe plac.
Asa ca..primul subiect de astazi..merita sa ne schimbam pentru ceilalti?Merita,daca ar trebui sa luam in seama replica de mai sus,sa dorim sa ne schimbam pentru ceilalti?
Uneori au dreptate si poate ca trebuie facute mici modificari in comportamentul nostru,greselile in ceea ce-l priveste fiind vizibile celor din jur,insa cand vine vorba despre propria personalitate..e discutabil.Fie suntem acceptati asa cum suntem,fie incercam sa ne conturam caracterul in asa fel incat sa fim acceptati,insa cum este destul de dificil sa fim o alta persoana,peste noapte,tindem sa ne prefacem ca suntem altcineva.Este o greseala,caci ar trebui sa fim apreciati pentru ceea ce suntem deja,nu pentru ceea ce parem a fi.
Luand-o ca drept o parere persoanala...as fi egoista daca as spune ca nu am nevoie ca ceilalti sa ma placa sau nu..o spun poate fiindca stiu cat de dificil e sa nu gresesti.insa e posibil sa invatam din greseli.
Raspunsul la intrebare?Merita sa ne schimbam pentru ceilalti,intr-o oarecare masura..insa daca nu reusim,ceilalti au datoria sa ne accepte cu bune si rele si astfel sa faca ei o schimbare in ceea ce priveste atitudinea.
Al doilea subiect..merita sa ne schimbam pentru noi insine?Oamenii nu se schimba,ci invata...iar a invata lucruri noi,despre propria persoana,despre celelalte persoane,e un lucru binevenit in viata fiecaruia.
Merita sa repari greselile ce consideri ca te-au marcat oarecum,cel mai mult..merita sa repari greselile,pentru a nu le repeta.
So..nu mai cereti schimbare de la o persoana,daca stiti ca nu este capabila de asa ceva.Nu mai cereti schimbare,daca stiti ca voi la randul vostru nu va puteti schimba...sa inveti anumite lucruri,ai nevoie de timp,sprijin,de ce nu,asa ca lasa timpul sa treaca:-??va veni poate si schimbarea:-??din ambele parti.

Back to top
Older Post
Newer Post